inteligénţã

inteligénţã
s. f., g.-d. art. inteligénţei; pl. inteligénţe

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • inteligenţă — INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. ♢ Inteligenţă artificială = capacitate a… …   Dicționar Român

  • inteligent — INTELIGÉNT, Ă, inteligenţi, te, adj. Înzestrat cu inteligenţă; deştept, ager la minte, pătrunzător. ♦ Care denotă inteligenţă (1). – Din fr. intelligent, lat. intelligens, ntis. Trimis de Alex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Inteligent ≠ mărginit,… …   Dicționar Român

  • spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …   Dicționar Român

  • deşteptăciune — DEŞTEPTĂCIÚNE s.f. Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deştept. – Deştept + suf. ăciune. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEŞTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligenţă. 2. agerime, dibăcie,… …   Dicționar Român

  • redus — REDÚS, Ă, reduşi, se, adj. 1. Scăzut, micşorat, diminuat (ca proporţii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcţii şi expresii algebrice) Asupra căreia s a efectuat operaţia pentru obţinerea celei mai simple forme; simplificat. 2.… …   Dicționar Român

  • stupid — STUPÍD, Ă, stupizi, de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de raţiune, de conţinut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedeşte, trădează lipsă de… …   Dicționar Român

  • duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… …   Dicționar Român

  • idiot — IDIÓT, OÁTĂ, idioţi, oate, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de idioţie; tâmpit, cretin, imbecil. 2. adj. (Despre manifestări ale fiinţelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [pr.: di… …   Dicționar Român

  • ininteligenţă — ININTELIGÉNŢĂ s.f. (Rar) Lipsă de inteligenţă; nepricepere, neinteligenţă. – Din fr. inintelligence. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ininteligénţă s. f. (sil. mf. in ), g. d. art. ininteligénţei Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”